DIDACTICI MODERNE DE UTILIZARE A NOILOR TEHNOLOGII INFORMATICE ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR
PROFESOR: TUDORACHE VALENTINA
MOTTO: “Mintea are exact aceeaşi putere ca şi mâinile; nu îndeajuns cât să cuprindă lumea, dar suficient cât să o schimbe” – Colin Wilson

Expansiunea tehnicii de calcul şi concomitent dezvoltarea reţelelor de calculatoare şi a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei în general, au produs schimbări la toate nivelele societăţii, afectând şi educaţia, obligând-o să se adapteze la noile nevoi şi expectanţe.
Elevii sunt nevoiţi să înveţe să gestioneze un număr impresionant de informaţii, să le analizeze şi să ia decizii, să-şi dezvolte cunoştinţele pentru a face faţă provocărilor realităţii actuale. Elevii vor dezvolta mecanisme şi strategii de învăţare pentru a-şi asigura succesul în interacţiunea cu provocările ce vor urma.
Şcoala, educaţia reprezintă motorul progresului societăţii.
Premisele teoretice care vizează schimbările de paradigmă educaţională prin care trecem şi care stau la baza selectării modelului de utilizare a noilor tehnologii în educaţie:
-Activitatea didactică performantă este centrată pe învăţare, este interactivă şi se bazează pe interacţiunea elevilor cu informaţia prin diverse aplicaţii.
-Rolul profesorului se modifică în sensul transformării lui în colaborator, coleg de echipă, manager al situaţiilor de învăţare, proiectant al experienţelor de învăţare, tutore.
-Rolul elevilor se modifică în egală măsură, din receptor pasiv de informaţii care trebuie să memoreze şi să reproducă cunoştinţe în mod solitar, în participant activ în propriul proces de învăţare.
-Procesul de instruire se fundamentează din ce în ce mai mult pe relaţionare, pe investigare şi cercetare, devenind interactiv, motivant şi stimulator al creativităţii elevilor.
-Criteriul de reuşită îl reprezintă calitatea înţelegerii celor învăţate, modul de procesare şi structurare a datelor, calitatea prezentărilor, raportarea la rezultat, dincolo de atingerea obiectivelor fixate.
-Utilizarea noilor tehnologii propune colaborare, comunicare, forme de exprimare variate, acces la cunoaştere şi informaţie relevantă, respectarea ritmului şi stilului propriu de învăţare, contexte reale de învăţare.
-Noul context de învăţare oferă stimulare multisenzorială (sunt implicate şi alte forme de percepţie, prezentările sunt multimedia, audio-video) asigură dezvoltarea întregii personalităţi a elevului. Sarcinile de lucru vizează activitatea de grup şi presupun colaborare şi cooperare, oferind contexte de învăţare autentice, din lumea reală.
Elevii trebuie să simtă că ceea ce învaţă este de fapt realitatea în care ei trăiesc şi să realizeze importanţa cunoaşterii, ca finalitate a învăţării, le asigură o mai bună stăpânire a ei.
Noile tehnologii informatice descriu în prezent un domeniu imens, care se modifică şi se dezvoltă extrem de rapid. Utilizarea tehnologiilor informatice aparţine unui concept căruia i se atribuie înţelesuri diverse în funcţie de context şi moment.
Susţin diverse tipuri de învăţare, ceea ce implică în mod direct că diferite tehnologii ale informaţiei şi comunicării au un potenţial educaţional diferit şi că utilizarea tehnologiilor informatice în educaţie este selectivă, în funcţie de finalităţile didactice specifice. Cele mai frecvente facilităţi ale tehnologiilor informatice utilizabile cu succes în educaţie sunt enumerate în tabelul de mai jos:

Facilităţile utilizării tehnologiilor informatice sunt prezentate în logica fundamentării lor pe conţinut, obiective sau proces.
Primele trei reprezintă instrumente oarecum rudimentare care ţin de primele încercări de implicare a calculatorului electronic în învăţare. Practic ele suplinesc instrumente didactice tradiţionale, înlocuiesc sau completează manualul şi biblioteca. Centrarea acestora este pe conţinut iar rolul cadrului didactic rămâne unul central.
O a doua generaţie de programe informatice au acordat prioritate finalităţilor, luând în calcul modul de prezentare şi calitatea prezentărilor realizate de elevi. Această abordare stimulează creativitatea elevilor şi implică nivele superioare de activitate cognitivă din partea elevului şi profesorului.
Cea de-a treia categorie reprezintă ultima generaţie de facilităţi ale tehnologiilor informatice. Ele modifică cadrul didactic din expert – transmiţător de cunoştinţe verificate şi gata construite, în facilitator implicat în crearea situaţiilor de învăţare pentru elevi. Accentul se mută pe procesul de învăţare, pe modalitatea concretă de rezolvare a sarcinii de de lucru.
Astfel, dacă primele dintre resursele tehnologiilor informatice sunt centrate încă pe conţinut, cele de la finalul listei sunt în mare parte centrate pe procesul de învăţare prin care trec elevii. În mod similar, resursele de la începutul listei sunt centrate pe activitatea profesorului, în timp ce următoarele sunt orientate pe susţinerea activităţii de învăţare a elevului.
La toate nivelurile şcolare se observă îmbunătăţirea randamentului elevilor atunci când în procesul de învăţământ intervine calculatorul. Se acordă astfel elevilor sprijinul în dezvoltarea deprinderilor legate de comunicarea informaţiei, pentru a obţine, prezenta şi transmite informaţii în forme variate: texte, grafică, tabele, etc. Instruirea elevilor trebuie să se realizeze într-un mod profesional iar calculatorul să ofere sugestii alternative pentru organizarea procesului de predare / învăţare în abordarea unor teme din programa şcolară, încurajând gândirea creativă şi critică, dezvoltând abilităţile elevilor în ceea ce priveşte prezentarea informaţiei şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea unor îndemânări de procesare complexă a informaţiei cu ajutorul aplicaţiilor puse la dispoziţie de calculator.
Calculatorul sprijină procesul de educaţie iar metodele învăţământului tradiţional nu pot face faţă avalanşei de cunoştinţe şi varietăţii de meserii şi domenii de activitate către care se îndreaptă copiii noştri.
Avantajele utilizării noilor metode de învăţământ în educaţia elevilor sunt:
-reducerea consumului de timp;
-posibilitatea adaptării programelor personale de educaţie;
-posibilitatea acomodării rapide cu schimbările şi noile cunoştinţe din diverse domenii;
-posibilităţi extinse de educaţie interdisciplinară;
-reducerea costurilor educaţiei continue.
Toate metodele prin care se realizează efectiv actul educativ, dată fiind complexitatea procesului, pot fi:
-metode teoretico – acţionale executive de predare – învăţare care asigură derularea şi finalizarea eficientă a procesului instructiv – educativ;
-metode investigative (de cunoaştere ştiinţifică), de documentare şi experimental – aplicative ce contribuie la dezvoltarea teoriei şi practicii pedagogice;
-metode care contribuie la realizarea obiectivelor didactice, ale obiectivelor autoinstrucţiei şi autoevaluării.
Profesorul trebuie să urmărească o cale prin care îi determină pe elevi să ajungă la atingerea obiectivelor prestabilite şi pentru a le da posibilitatea să găsească ei înşişi calea proprie de urmat în vederea redescoperirii unor noi cunoştinţe, a însuşirii unor noi cunoştinţe şi forme comportamentale, a găsirii unor răspunsuri la situaţiile problematice de învăţare cu care se văd confruntaţi.
Integrarea noilor tehnologii informatice în sistemele de lecţii concepute de profesori va fi adecvată în funcţie de finalităţi şi de obiectivele pedagogice, de natură epistemiologică şi axiologică a conţinuturilor, de situaţiile şcolare foarte variate, de stilul pedagogic al fiecărui profesor.
Elevii îşi aduc şi ei aportul la activitatea din clasă. Fiind interesaţi şi implicaţi prin interactivitate pe tot parcursul lecţiei. Imaginaţia elevilor este stimulată datorită numărului mare şi variat de programe special concepute, elevii devin mai rapizi în luarea deciziilor, iar gândirea lor devine o gândire logică.
Intervenţia calculatorului în timpul unei ore de clasă poate fi parţială sau totală.
Instruirea asistată de calculator presupune multe avanaje: existenţa unui ritm de lucru propriu, independent, posibilitatea lucrului diferenţiat, în fiecare moment al instruirii, caracterul activ al învăţării, existenţa unor resurse de nivel sporit de eficienţă în instruire (grafică, animaţie, culoare, sunet), gradul ridicat de antrenare a capacităţii creative a elevului în instruire.
Studiile realizate în ultimii ani, au arătat că utilizarea tehnologiilor informatice în şcoală, la clasă şi în afara ei, în procesele educaţionale în ansamblul lor, contribuie într-o măsură foarte mare la îmbunătăţirea rezultatelor elevilor.
În primul rând tehnologiile informatice se adaptează nevoilor de învăţare ale elevilor şi nevoilor de predare ale elevilor.
În al doilea rând, utilizarea tehnologiilor informatice în procesul de predare – învăţare – evaluare face ca elevii să fie mai atenţi la ceea ce se predă, creşte receptivitatea lor precum şi interactivitatea.
Prin urmare, profesorul devine managerul procesului de predare – învăţare, el ghidează elevul înspre rezultatele aşteptate, îi oferă repere şi îl antrenează în procesul de predare – învăţare.