Istoric
Se ştie că activităţile extracurriculare contribuie la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la descoperirea unor calităţi. Dezvoltate, aceste calităţi pot contribui esenţial la orientarea spre anumite şcoli sau profesiuni.
Formaţia vocală (uneori vocal-instrumentală) „Vocile primăverii” a apărut ca o iniţiativă proprie şi nu ca o sarcină de serviciu, născută din pasiunea mea pentru muzică şi din dorinţa de a forma această pasiune şi altora, de a-i învăţa acest limbaj universal atât de plăcut, această formă de exprimare a stării de spirit care oferă atâtea mijloace de exprimare.
Grupul pe care îl conduc este format din copii cărora le place muzica, o simt şi vor s-o facă. Nu-i obligă nimeni. Nu există catalog, note, nu se pun absenţe. Vine cine vrea şi rămâne cine poate, existând între noi doar un contract verbal şi mult respect. O formaţie şcolară nu are pentru mult timp aceeaşi componenţă. Unii copii abandonează, alţii termină clasa a VIII-a şi părăsesc şcoala. Lucrul acesta se poate întâmpla chiar atunci când grupul sună cel mai bine. Urmează alte selecţii, alţi copii şi munca se reia de la început. Pare sisific, nu?
Apariţia grupului „Vocile primăverii” se pierde undeva, în negura timpului. Era prin 1978, când subsemnatul funcţiona la o altă şcoală. Aici lucrasem nişte „voci” acompaniate la chitară cu care câştigasem locul I pe municipiu (ulterior şi pe judeţ, apoi locul III pe ţară). Fiind laureaţi, am avut câteva minute de emisie la Radio România Actualităţi (emisiunea „De la 1 la 3”) în preajma zilei de 8 Martie. Crainicul de atunci a anunţat: „…voci de copii, voci ale primăverii. Din Galaţi transmite reporterul nostru…” Mi s-a părut inspirată această sintagmă care defineşte totul şi am adoptat-o imediat. Pe atunci nu-mi dădeam seama că grupul acesta va fi parte din viaţa mea.
De-a lungul timpului prin grupul meu au trecut mulţi copii. Unii au avut o trecere episodică, alţii au lucrat cu mine mulţi ani, făcând ca grupul „să sune”. Unii au „sărit” cu muzica în viaţă: conf. univ. dr. Gabriel Bulancea – prof. de chitară, Alina Mocanu – cântăreaţă de jazz care a colindat lumea în această calitate, Daniel Muşetoiu (clape), George Crasmaciuc (chitară), Silviu Nichifor (clape), Mihai Boboacă (clape, tobe), care au activat sau activează în diferite formaţii. Şi alţi copii m-au urmat cu credinţă de-a lungul timpului: Costel Roman, Nicoleta Miron, Georgiana Petre, Mihaela Nichifor etc.
Actuala componenţă este: Alexandra Ene, Elena Trifan, Simona Burada, Bianca Sârbu, Mario Cucu, Diana Bălan, Lavinia Burhuc, Anca Gologăneanu, Roberta Constantin, Emilia Basalic, Cosmina Grigorie şi… evident, subsemnatul.
Acompaniamentul a fost adaptat în funcţie de posibilităţi: o chitară, o formaţie instrumentală (chitară solo, armonie, bas, tobe), chitară şi clape, în prezent cântând cu negative pe care le realizez în cabinetul de muzică, fiind dotat, prin grija conducerii şcolii, cu aparatura necesară. Repertoriul este alcătuit din muzică proprie sau melodii preluate din repertoriul unor solişti români sau străini, punând accent pe muzica şi versurile de calitate, având în vedere că urmăresc să fac şi o educaţie muzicală, oferind o alternativă la aşa-zisa „muzică modernă” ce caracterizează un anumit segment al populaţiei şi care a avut, la un moment dat, un mare impact asupra tinerilor.
În vremurile de „tristă amintire” participarea la concursuri era aproape obligatorie. Mulţi au criticat, şi pe bună dreptate, festivalul „Cântarea României”, care se transforma într-o cântare sau omagiere a partidului sau a „conducătorului iubit”. Eu n-am cântat niciodată pe Ceauşescu sau partidul şi, totuşi, am adus trofee. Deplasările şi cazarea, atunci când mergeam la fazele finale în alte oraşe, se făceau pe cheltuiala statului. Câştigătorii erau recompensaţi, astfel că eu şi copiii am beneficiat de tabere gratuite.
Ce se întâmplă în vremurile de „veselă amintire”, adică acum? Participarea la orice fel de concurs costă bani, uneori exagerat de mulţi. Astfel accesul copiilor şi, implicit, posibilitatea de a câştiga un concurs este condiţionat. Se poate pune problema egalităţii de şanse? Iată un motiv pentru care nu ne-am acoperit de trofee, ci doar cu doplome de participare la diferite activităţi şi cu multe… laude.
În orice caz, noi participăm la foarte multe parteneriate, schimburi de experienţă, spectacole, evenimente, ducând faima şcolii, contribuind în mare măsură la formarea unei imagini pozitive, scoţând în evidenţă valorile şi potenţialul de care dispune.
Prin mijloace proprii am scos un CD cu piese care ne reprezintă, originale, pe care l-am lansat în prezenţa unei asistenţe deosebite şi care a fost foarte bine primit de cei care l-au achiziţionat. Mai putem adăuga faptul că anul acesta, în luna februarie, am participat (contra cost, fireşte) la Festivalul Naţional „Cristal Voice”-2013, unde am obţinut Premiul I. Cu această ocazie am semnat un protocol de colaborare cu Federaţia „Star Music- România”, care are ca obiect şi „descoperirea de talente şi ajutorarea prin lansarea acestora”. Să vedem ce va ieşi!
prof. înv. primar Marin Oanea
